Mamă de băiat

Mi-aş fi dorit o fetiţă. Mi-o imaginam înaltă, brunetă, cu ochi negri migdalaţi, cu părul ca abanosul şi o fire incendiară ca tat-su; sau ca mă-sa tot aia ar fi fost.
Nu s-a nimerit. A ieşit un băiat. Cu ochi negri, migdalaţi şi gene lungi, nu tace o clipită (ca mă-sa) şi este extrem de încăpăţânat şi mofturos (ca tat-su). Când vorbesc despre el internautic îi spun puiul de cioară. Pentru că e cel mai frumos, cel mai deştept, cel mai perspicace şi cel mai cuminte. Ca toţi puii de cioară.
Ulterior mi-am dat seama că aşa a trebuit să fie. Eu nu sunt mamă de codiţe, de rochiţe, de prăjituri, de păpuşi şi de rochii pentru păpuşi. Am scăpat mult mai ieftin cu arcuri, săbii, roboţi, atv-uri, motociclete, truse de scule peste truse de scule, biciclete, bakugani, ben10 şi alte minunăţii.
Eu sunt Tatiana şi voi scrie aici despre ce înseamnă să fii mamă de băiat, să fii mamă în general cu toate grijile, frustrările şi bucuriile inerente, despre grădiniţă şi şedinţe cu părinţii, despre parcuri şi interacţiunea socială în parcurile româneşti, despre răceli şi medicamente, despre program, disciplină, despre ce mi-a reuşit şi mai ales despre ceea ce nu-mi reuşeşte, despre cum îmbin maternitatea cu munca. Poate veţi învăţa ceva. Dacă nu, măcar să vă distraţi. Bine v-am găsit!

Iti ameninti copilul?

Pentru ca i-a cerut mamei sa ii cumpere ceva, nu stiu exact ce, a fost amenintat ca il duce la casa de copii si il lasa acolo. Nu avea mai mult de 6 ani. A tacut instant, nu a mai cerut nimic. Probabil nu era prima oara cand era amenintat asa. Mai este si binecunoscuta expresie “te dau la tigani, daca nu esti cuminte”, toate aduc in minte abandonul.
E nevoie de ordine si disciplina,metode de pedeapsa sunt: nu te mai las nu stiu unde, nu ai voie la calculator, ca te abandonez, nu mi se pare una dintre ele.
Noi, oamenii mari, suntem obisnuiti sa vorbim aiurea intre noi, sa ne gandim ca celalalt intelege cand o facem. Dar ei sunt copii! Ei nu inteleg cum ii poti abandona pentru ca iti cer ceva. Eram mai mica cand am citit intr-o carte “Fereste-te de ochii copiilor, pentru ca ei nu uita nimic!” E valabil si pentru urechi…

Intrebare pentru parinti

Ziua de marti e zi de babysitting pentru mine, babysitting pentru catelul surorii mele. Eu ma cam isterizez in preajma lui, il intorc pe toate partile, ma joc, alergam, ne muscam, toate cele.
Nu am avut niciodata animale in casa cat eram mici. Aveam bunici la tara, stateam foarte mult acolo in vacante, iar bunicii mei aveau de toate. Parca spun psihologii ca, faptul de a ingriji un animal ii face pe copii mai iubitori, mai responsabili. E adevarat?
Sa ai un animal in casa presupune munca in plus, de obicei pentru parinti. Daca stai intr-un apartament mi se pare destul de greu, la casa cu curte, e altceva. Le-ati cumpara un catel sau o pisica? Si daca da, de la ce varsta?

Login/Register access is temporary disabled