Scorțișoara

Cunoscută din timpuri foarte îndepărtate, scorţişoara a fost foarte apreciată, de popoarele antice, fiind socotită drept cel mai potrivit dar pentru regi şi împăraţi, precum şi pentru toate persoanele avute.

Cu mai bine de 4000 de ani în urmă, scorţişoară era adusă cu mari dificultăţi din China. În Vechiul Testament din Biblie, în Carte Exodului, Moise cerea că patul iubiţilor să fie înmiresmat cu scorţişoară, mirt şi aloe. Şi Herodot, marele istoric al Antichităţii, în scrierile sale aminteşte de scorţişoară.

Romanii foloseau scorţişoară pentru rugurile celor morţi. Se spune chiar că în anul 65, după moartea soţiei sale Popeea Sabina, pentru ritualul incinerării acesteia, împăratul Nero a ordonat să fie arsă rezervă de scorţişoară a Romei pe un an întreg.

În Evul Mediu, ca şi în cazul piperului, sursa de scorţişoară era ţinută în secret de către neguţătorii arabi. Aceştia o aduceau din Orientul îndepărtat pe căi ştiute numai de ei, de unde ajungea la Alexandria, în Egipt. De aici era transportată pe mare la Veneţia care, deţinea monopolul comerţului cu mirodenii în întreaga Europă.

Distrugerile acestui comerţ înfloritor s-a datorat ascensiunii arabilor şi a Imperiului Otoman, care controlau rutele comerciale spre Asia.

Descoperirea Ceylonului (Sri Lanka) de către portughezi, la sfârşitul secolului a XV-lea, a dus la restructurarea recoltării tradiţionale a scorţişoarei, de către, salagma”, o castă care se ocupă cu cojitul acestor arbuşti parfumaţi. În 1518 portughezii înfiinţează pe insula un fort bine înarmat, care le va apăra monopolul asupra scorţişoarei timp de mai bine de o sută de ani. La rândul lor însă, portughezii vor fi îndepărtaţi din insula de către olandezi, care în 1640 vor înfiinţa aici un puternic centru pentru comercializarea acestei preţioase mirodenii, iar în 1658 îi vor alunga definitive de aici pe ultimii portughezi. Înfiinţată în 1602, Compania Indiilor Orientale va pune punct metodele de recoltare a scorţişoarei sălbatice şi totodată va începe cultivarea ei în mod sistematic.

În 1796 britanicii preiau controlul asupra monopolului scorţişoarei din insula Ceylon, aflat acum în declin datorită cultivării acestei plante şi în alte zone, precum şi creşterii importanţei unei alte specii de scorţişoară, numită Cassia.

Dar ce este scorţişoara?

Scorţişoara este coaja unui arbust (Cinnamomum verum) de 3-4 cm, cu frunzele veşnic verzi, ce face parte din familia Lauraceae. Scorţişoara este originară din Sri Lanka şi Sudul Indiei.

Numele său ştiinţific provine din grecescul kinnamomum, înrudit cu cuvântul fenician şi evreiesc qinnamon. Indonezienii o numesc kayu manis, adică, lemn dulce”. Aroma scorţişoarei se datorează prezenţei în scoarţa acestui arbust de până la 1% a unor uleiuri aromatice cu miros plăcut.

Din coajă de scorţişoară se extrage, prin macerare în apă de mare şi distilare, un ulei aromat, cu gust dulce şi iute.

Frunzele acestei plante măsoară între 7 şi 18 cm lungime, iar florile, care sunt de culoare verzuie, au un miros mai degrabă neplăcut. Acestea sunt dispuse în panicule, iar fructele, care conţin o singură sămânţă, constau din nişte boabe de culoare roşie, de circa 1 cm.

Scorţişoara folosită iniţial că mirodenie şi substanţa aromată, a fost utilizată în Europa împotriva durerilor abdominal, răcelii, durerilor de inimă, hipertensiunii, reumatismului, crampelor, etc. Şi astăzi în medicina modernă se mai foloseşte scorţişoară în cazurile de lipsă a poftei de mâncare, balonării etc.

Oamenii de ştiinţă au stabilit că scorţişoara are anumite proprietăţi antifungice şi antibacteriene, fiind capabilă să distrugă în numai trei zile 99,5% din bacilii coli. În plus, înlesneşte tranzitul intestinal, este benefică în anumite forme de diabet (tip 2), îmbunătăţind nivelul glucozei, dar şi a lipidelor din sânge.

Frunzele arbustului de scorţişoară sunt folosite pentru parfumarea anumitor detergent, loţiuni, parfumuri, deodorant şi săpunuri.

Coaja de scorţişoară serveşte la prepararea unor ceaiuri împotriva greţii, a durerilor de inimă, a răcelii şi febrei. Dar cea mai mare cantitate de scorţişoară e folosită în cofetărie, precum şi de gospodine în bucătărie, pentru aromatizarea diferitelor preparate cărora le conferă o aromă şi un gust aparte, extreme de plăcut.

Login/Register access is temporary disabled